Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Parohia Macovişte, filia Nicolinț

La o distanţă de 15 km de Oraviţa, pe ruta Oraviţa-Moldova Nouă, întâlnim satul Nicolinţ ce aparţine administrativ de comuna Ciuchici. Localitatea este amintită în sec. XIV-lea (1389), dar date mai multe despre această aşezare găsim abia în anul 1717, când conscripţia din acea vreme menţionează existenţa a 74 de case. Cele mai vechi registre bisericeşti datează din 1770, iar inscripţiile de pe crucile de piatră din jurul bisericii ne arată anul 1760. Satul Nicolinţ a fost locuit exclusiv de români.

În anul 1851 la Nicolinţ trăiau 2620 de suflete. Scăderea în timp a populaţiei de la Nicolinţ a început în perioada anilor 1780-1851, când o mare parte a locuitorilor de aici, ca de altfel şi din alte sate cărăşene, au fost strămutaţi în părţile Torontalului printre sârbii prezenţi în acel district. Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura, susţinută de un sol mănos şi de hărnicia ţăranilor de aici.

Din anul 1747 exista o biserică de lemn. Biserica parohială actuală s-a zidit între anii 1840-1842 sub păstorirea preoţilor Sofronie Avramovici (= Avram) şi Matei Alexandrovici (= fiul lui Alexandru) şi a fost sfinţită la praznicul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai 1842), de către episcopul Iosif Raiacici. Hramul bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica este de dimensiuni mici, ceea ce i-a determinat pe preoţii George Runcan şi Sofronie Puia (în anii 1930-1936) să întreprindă demersurile necesare şi strângerea de fonduri pentru zidirea unei alte biserici, de dimensiuni mult mai mari. Începerea războiului, concentrările şi lipsurile ivite între timp, au împiedicat realizarea acestei dorinţe, care a fost adusă şi la cunoştinţa episcopului Vasile Lăzărescu al Caransebeşului cu ocazia vizitei chiriarhale din iulie 1937.

Ultima actualizare: 14:31 | 20.09.2022

Sari la conținut